Aconcagua - 6893m.
  • Data: 28 decembrie 2008;
  • Echipa: Crina Coco Popescu, Radu Teodorescu, Daniela Teodor, Valeriu Penes, Calin Tunea, Ovidiu Popescu;
  • Ruta: traverseul Ghetarului Polonez ;
  • Timp de parcurgere: de la Penitentes si retur 9 zile,16 ore in ziua de varf, de la, si la 5800m.;
  • Coordonate: Anzii Cordilieri, in Argentina, la granita cu Chile 32º39'20"S 70º00'57"W ;
  • Comparativ: cel mai inalt munte America de Sud, cel mai inalt munte dina fara Asiei;
  • Statistic: pentru mine primul varf din Circuitul Seven Summits fiind cea mai tanara alpinista din lume si prima alpinista din Romania pe acesta ruta.


     In Mendoza ne-am dus la Oficiul de Turism pentru a lua permisele de ascensiune pe Aconcagua - 330$ bucata. A doua zi am luat autobuzul spre Puente de Inca. Am mers vreo 4 ore catre granita cu Chile, aproape de granita ne-am dat jos la Penitentes, unde si am dormit o noapte, la cabana firmei Lanko, ca se facuse prea tarziu sa plecam spre Pampa Lenas, punctul de check-in pentru ruta Ghetarul Polonezal. De dimineata cei de la Lanko au au incarcat rucsacii nostri mari pe catari si ne-au dus pana la Los Puquios de unde am inceput sa urcam spre tabara de baza (unde aveam sa ajungem a treia zi). Drumul serpuieste de-a lungul vaii tinand in dreapta Rio Vacas, am ajuns in 5 ore in Pampa Lenas (2800m) unde punem corturile si un ranger ne verifica permisele, ne treace intr-un registru si ne scrie pe permise ca am trecut pe acolo. A doua zi plecam catre Casa de Piedra. Traversam raul Rio Vacas pe un pod de metal si mergem tinand partea dreapta a vaii. Cam in 6 ore am ajuns la Casa de Piedra (3200m), un refugiu vechi construit din pietre (nu se mai foloseste in prezent) in spatele unui mare bloc de stanca, langa care este si un izvor. Cum disparea soarele (fie intr.-un nor, fie seara) se facea foarte frig.

     Dimineata pe la ora 7.00 mancam ceva, strangem bagajele si incepem sa urcam catre tabara de baza, Plaza Argentina parasim Rio Vacas si ne indreptam spre o vale perpendiculara pe aceasta. La inceput vale urca abrupt pana intr-o sa de unde vedem pentru prima data varful Aconcagua. Mai trecem o data raul, valea se largeste si panta nu mai e asa de abrupta. Tinem valea pe partea stanga, si ajungem cam in 8 ore de cand am plecat din Casa de Piedra in Plaza Argentina (4200 m). Dupa ce am facut controlul medical in tabara de baza, a doua zi am plecat catre tabara 1. Am inceput sa urcam pe o vale plina de bolovani si grohotis, la stanga e un perete mare de stanca, iar in dreapta e un ghetar acoperit in mare parte de grohotis. La iesirea din vale, traversam un camp de penitents (formatiuni de gheata rezultate din topitea ghetii, ca niste coloane destul de inalte). Urmeaza o portiune mai plata, cu suisuri si coborasuri pe grohotis apoi o panta abrupt cu pietre – mai tarziu am aflat ca este de fapt un ghetar complet acoperit cu pietre. Urmatoarea zi am continuat ca urcam catre tabara de varf unde ajungem si punem cortul pe o vant si ninsoare. Vazusem Ghetarul Polonez acoperit de multa zapada, ninsese mult si vremea era foarte capricioasa. Noi prinsesem ninsoare din tabara de baza de la 4200m, ceea ce nu era foarte obisnuit pentru aceasta perioada a anului. Am planuit ca a doua zi sa incercam ruta directa , ne-am trezit devreme, ne-am pregatit si la ora 5 cand cerul s-a luminat putin , am pornit avand in plan sa avansam cat mai mult pana in jurul ore 13 cand, de regula se inteteste vantul. Dupa 4 ore de batut urme am nu facusem decat jumatate din drumul propus, zapada era multa, neasezata asa ca am decis sa coboram urmand ca a doua zi sa incercam Traverseu, fiind hotarati sa dam varful, o alta retragere micsorandu-ne mult sansele de reusita, irosind deja o zi buna cu incercarea de azi. A doua noapte in tabara de varf, pe la 4, am plecat pe traverseul Ghetarului Polonez. Batem urme hotarati, inaintam destul de greu dar suntem optimisti stiind ca portiunea dificila este pana la intalnirea cu ruta normal, inainte de refugiul Independencia, portiunile expuse si dificile urmand sa le parcurgem in prima partr a zilei pe vreme stabile si fara vant puternic. Din causa asta traversarea ne-a luat 5 ore (cam de doua ori mai mult decat ar fi fost normal). Dupa ce am intrat pe "canaleta” a mai durat cam o ora pana am ajuns pe varf, dar din cauza cetii nu am vazut crucea pana nu am ajuns la o jumatate de metru de ea. Facusem cam 10 ore, era tarziu, vremea in inrautatire, vant puternic asa ca, dupa 15 min am coborat. Cand am ajuns inapoi in tabara 2, dupa 16 ore, am dormit pana la 6 dimineata, am strans si am dat-o la vale pana in Plaza Argentina. De acolo am coborat in urmtoarea zi pana jos, in Puente del Inca.

 
Toate materialele © 2010. Toate drepturile rezervate.