|
|
|
|
|
|
|
|
|
Damavand - 5610m.
-
Data: 23 iulie 2008;
-
Echipa: Crina Coco Popescu, Radu Teodorescu, Daniela Teodor, Calin Tunea, Ovidiu Popescu;
-
Ruta: normala, pe parte sudica ;
-
Timp de parcurgere: din satul Haraz si retur - 2 zile; 14 ore in ziua de varf dela 4200m si intoarcere la 4200m, la refugiu;
-
Coordonate: este situat in Iran, in mijlocul masivului Alborz
35º57'19"N 52º06'33"E;
-
Comparativ: cel mai inalt Vulcan din Asia, face parte din Circuitul Seven Volcanoes;
-
Statistic: pentru mine - primul varf din Circuitul Seven Volcanoes fiind cea mai tanara alpinista din lume pe acest varf.
Pe 21 iulie am facut o tura de aclimatizare pe masivul care se afla în nordul Tehranului. A doua zi am plecat cu autobuzul din Tehran – (de unde deja puteam sa vedem varful!), pe drumul spre Haraz, cam 120 km, pana in satul cel mai apropiat de fata sudica a vulcanului Damavand.
In aceeasi zi am mai mers cu o masina pana la 2900 m pe un drum neasfaltat pana la capatul acestuia, loc unde se afla si o moschee – muntele Damavand avand si o semnificatie religioasa in cultura locala. Acolo ne-am tocmit cu proprietarii unor magari ca sa ne duca rucsacii mari pana la refugiul de la 4200 m.noi avand corturi si tot echipamentul de campare si fiind pregatiti pentru trei – patru zile de stat pe munte. De asemenea am platit si taxa de varf de 50$ de persoana pentru ca eran straini, localnicii neplatind nimic, si am aflat ca daca am fi mers pe partea nordica un am fi platit. Din locul in care ne-a lasat masina pana la refugiu am mers trei ore - prima parte pe poteca cu nisip, panta nefiind foarte aspra, apoi am urcat o panta abrupta pe o poteca serpuinda pe grohotis. Am ajuns la refugiu, ne-au soait si bagajele, eu, Radu si Danela eram aclimatizati ca tocmai facusem vf. Kazbek in Georgia, dar tata si Calin respirau cam greu la 4200m. veniti de doua zile de la Bucuresti. Refugiul (in care am dormit in noaptea aceea) avea in jur de 40 de locuri la priciuri de lemn, si in afara de noi mai erau acolo in jur de 15 persoane. Langa refugiul vechi tocmai se construia altul mult mai mare. Toti ceilalti oameni din refugiu erau Iranieni, bine organizati, membri unor cluburi cu reprezentanti ai Federatiei Iraniene de Alpinism. Foarte amabili si ospitalieri ne-au dat detalii despre ruta si ne-au zis ca ei urca a doua zi pe varf desi venisera odata cu noi la refugiu, deci un erau aclimatizati. Am hotarat sa facem si noi lafel, asa ca ne-am trezit la 3 dimineata, si la 3.30 am plecat spre varf, urcand pe pietre acoperite pe alocuri de zapada. In partea superioara emanatiile de sulf sub forma unui nor dens se simteau din ce in ce mai tare. Dinspre est venea norul care iesea din crater si ne-am dat seama ca ceea ce ni se parea noua de jos a fi furtuna, pe varf era de fapt norul de sulf.
Pe varf, unde am ajuns pe la ora 14, ne-am intalnit cu o echipa de iranieni; acestia stiau un drum mai scurt pana la refugiu, folosit de cele mai multe ori la coborare, si am mers cu ei. De la 4200 m pana pe varf si inapoi la 2900m am facut in jur de 14 ore, dupa care am plecat catre Marea Caspica intreptandu-ne catre masivul Alam Kooh.
|
|
|
|
