McKinley - 6194m.
  • Data: 20 iunie 2010;
  • Echipa: Crina Coco Popescu, Ovidiu Popescu; tot parcursul am fost impreuna cu colegii din Sibiu: Vali Popa, Lucian Pinca, Willy Schuster;
  • Ruta: West Buttress;
  • Timp de parcurgere: de la Talkeetna si inapoi – 9 zile,13 ore in ziua de varf;
  • Coordonate: : Alaska, USA, in apropierea cercului polar de nord si a Oceanului Pacific, 63º04'10"N 151º00'27"W;
  • Comparativ: cel mai inalt munte din America de Nord, cea mai mare diferenta de nivel intre pornire si varf din Circuitul Seven Summits;
  • Statistic: pentru mine al cincilea varf din Circuitul Seven Summits, fiind cea mai tanara alpinista din Europa pe acesta.

     Pe 11 iunie am plecat din Talkeetna catre ghetar, dupa 3 zile in care avionul nu a putut zbura din cauza vremii proaste. Dupa 45 de minute de zburat, intai peste locuri nelocuite cu paduri, apoi gol alpin si dupa aceea deasupra ghetarului si a crestelor cu stanci si zapada (am vazut din avion si varful McKinley), am aterizat la 2200m pe ghetar. Acolo ne-am pus bagajele pe sanii, ne-am pus rachetele, ne-am legat in coarda si am plecat catre tabara urmatoare, Ski Hill – 2400m.. Am coborat vreo 30 min. pe o panta nu prea abrupt, vazand in fata un camp mare de crevase pe care vedeam poteca pe care urma sa mergem. Drumul nu era foarte abrupt, marcat din loc in loc cu bete din bambus, iar poteca serpuia printre crevase. Drumul de la 2200 pana in tabara 1 a durat cam 3 ore jumate, carandu-ne bagajele in sanii trase dupa noi, la portiunea initala de coborare ne-a venit peste picioare dandu-ne ceva indicatii despre ce ne va astepta la venirea de pe varf daca un ne vom imbunatati tehnica. In tabara am gasit un adapost de cort deja facut, a trebuit numai putin renovat, ne-am pus cortul si am topit zapada ca sa faem ceai si ceva de mancare. A doua zi dimineata (era dimineata dupa ceas, ca acolo nu era intuneric noaptea) nu era vreme foarte buna, dar noi am plecat mai departe, vrand sa ajungem pana in urmatoarea tabara, Motocycle Hill (3300m), dar vantul batea din ce in ce mai tare si ceata era din ce in ce mai densa, asa ca dupa 5 ore de batut urme am sapat un adapost, am pus cortul si am ramas acolo pana a doua zi. Cand ne-am trezit era senin, fara nici un pic de vant. Am strans cortul, am pus bagajele inapoi in sanii si am plecat cate Motocycle Hill. Panta era din ce in ce mai abrupta si sania mi se parea din ce in ce mai greu de tras la deal si de mentinut pe directie si nerasturnata. Dupa vreo 3 ore de mers pe rachete am ajuns in tabara, ne-am instalat si am inceput sa topim zapada. Cat timp stateam topeam aproape tot timpul zapada ca sa avem apa. Din tabara aceea vedeam la deal doar o panta abrupta. Urmatoarea zi am stst in Motocycle Hill ca era vreme proasta, asa ca abia a treia zi am putut urca mai departe care Basin Camp, la 4200m. Am urcat panta pieptis dupa care a urmat un traverseu (unde aluneca sania intr-o parte si era foarte greu de mers) apoi o portiune plata, inainte de Windy Corner. Windy Corner este cam la o ora inainte de tabara de la 4200. Ultima ora de mers nu a fost panta foarte abrupta, dar tabara am vazut-o abia cand mai aveam 10 minute pana la primele corturi. Am gasit loc de cort gata facut, asa ca ne-am pus cortul si am stat in Basin Camp 2 zile. De acolo vedeam jumatate din drumul pana in tabara de varf – o panta abrupta, unde la sfarsit erau si niste corzi fixe.De aici am lasat saniile si rachetele, am luat coltarii si rucac mic cu strictul necesar si toate hainele de puf pe noi. Am urcat pieptis pana intr-o sa, dupa care am continuat sa urcam pe creasta pana in tabara de varf. Se anuntasera 2 zile bune una dupa alta, asa ca planuisem sa urcam in tabara de varf pe 18 iunie sip e 19 sa facem varful, dar urmatoarea zi nu a fost vreme buna, asa ca nu am avut cum sa urcam pe varf. Am stat inca o zi in tabara de varf, care ne-a prins bine, intr-un fel, pentru aclimatizare si urmatoarea zi dimineata am plecat spre varf. Prima parte a fost un traverseu ascendent din tabara de varf pana in Denali Pass, apoi am urcat (in unele portiuni panta era mai aspra, in altele era mai lenta) pana in Football Field. Dup ace am traversat portiunea plata am mai urcat in jur de 2 ore pe o panta abrupt, pana in creasta pe care am mai mers o ora pana pe varf. Creasta era ascutita, cu seracuri mari in unele locuri si foarte spectaculoasa. Am ajuns pe varf, am facut poze, ne-am uitat cum e pe Cassin si am pornit inapoi la vale. Am ajuns in tabara de varf la 13 ore de cand am plecasem, am dormit cateva ore apoi am strans tot si am plecat spre Basin Camp. De acolo ne-am pus rachetele in picioare, am pus bagajele pe sanii si am mers in continuu cam 22 de ore pana la 2200m, de unde am plecat cu avionul inapoi in Talkeetna.

 
Toate materialele © 2010. Toate drepturile rezervate.