|
|
|
|
|
|
|
|
|
Pico de Orizaba - 5610m.
-
Data: 21 mai 2010;
-
Echipa: Crina Coco Popescu, Radu Teodorescu, Dana Vasile, Catalin Dorneanu, Tudor Constantinescu, Cristian Falevici, Ovidiu Popescu;;
-
Ruta: pe partea chiliana;
-
Timp de parcurgere: de la ref. 4200 si retur - 3 zile,11 ore in ziua de varf, de la 4900 la 4200;
-
Coordonate: Mexic, la extremitatea estica a zonei montane Eje Volcánico, la granita dintre statele Veracruz si Puebla,
19.02190ºN / 97.2675ºW;
-
Comparativ: cel mai inalt vulcan din America de Nord, cel mai inalt munte din Mexic;
-
Statistic: pentru mine al saselea varf din Circuitul Seven Volcanoes fiind cea mai tanara alpinista din Europa pe acest varf.
Pe 16 mai am ajuns in Tlachichuca, un orasel la baza vulcanului Pico de Orizaba, in autogara care se afla in buricu targului. Iesirea din autogara dadea chiar in mijlocul targului de duminica, printre tarabe, lucru care pe noi ne-a incurcat avand rucsaci mari si ne-a fost cam greu pana am iesit din multimea adunata. Ne-am cazat le hotelul Gerard, aflat nu foarte departe de centru (sa zic vreo 300-400m).Dimineata urmatoare am mers cu masina in Hidalgo, un sat pe la 3500m inconjurat de o padure rara de pini, dupa ce n-am cazat la o casuta indicata de proprietarul hotelului din Tlachichuca, am facut o tura de aclimatizare la refugiul de la 4200m . Drumul din Hidalgo pana la refugiu e, la inceput, prin padurea de pini, apoi printre bolovani si iarba. Noi am mers pe o poteca, care mai scurta din drum (urca mai abrupt, intalnindu-se uneori cu drumul de masina). Urmatoarea zi, , ne-am mutat la 4200m. Refugiul era construit din piatra, cu table deasupra (care facea zgomot deoarece batea vantul in continuu) si putea adaposti cam 60 de persoane. In aceeasi zi am mers la o tura de aclimatizare pana inspre tabara de la 4500 . Era poteca pe grogotis si nisip (mult praf, tot aluneca, era chiar demoralizant). Cand s-a inserat am coborat inapoi la refugiu. A doua zi am plecat spre tabara urmatoare (4500m)unde am pus un cort, continund traseul spr tabara de varf de la 4900m. Prima ora jumate de cand am plecat din tabara de la 4500 am mers pe grohotis, dar de data asta fara praf. Erau doar multe pietre. De la refugiu pana la 4500m am facut vreo 3 ore. Urmatoarea ora am mers pe zapada apoi a urmat un pas de catarat. Am pus o coarda fixa si am trecut usor. Drumul continua cu grohotis, bolovani si zapada deasupra. Eu, Catalin si tata am pus cortul la baza ghetarului, si am luat-o la vale, dormind in cortul de la 4500. Urmatoarea zi am urcat in 4900 si la 3 in noaptea aceea am plecat spre varf. Era panta abrupta, zapada tare, numai buna de mers pe coltari si era foarte frig si cerul senin. La inceput am mers nelegati in coarda dar cand au inceput crevasele ne-am legat in formatia Catalin, eu si tata. Am ajun peste vreo 3 ore pe buza craterului, am mers inca putin pe crater pana am ajuns pe varf. Nu rasarise inca soarele cand am ajuns sus, asa ca am facut poze cu blitzul si am dat-o repede la vele ca era foarte frig. Din tabara de la 4900m pana pe varf si coborat jos la refugiu am facut in jur de 11 ore.La refugiu am mai stat inca o zi ca si colegii nostrii sa faca varful, apoi am coborat in Tlachichuca.
|
|
|
|
